Auditoriumul „Joseph Schmidt” a fost inaugurat în anul 2007 și face parte din infrastructura cultural-artistică a Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava. Clădirea include o sală modernă de spectacole, cu o capacitate de 240 de locuri, destinată desfășurării unor evenimente culturale variate, de la proiecții de film și concerte, la spectacole de teatru și manifestări artistice sau științifice.

Semnificațiile și rostul acestei instituții au fost definite de prof. univ. dr. ing. Adrian Graur, rector al USV în perioada 2004-2012, în discursul de inaugurare:

„Este un moment aparte în existenţa instituţiei noastre, un moment în care trecutul şi viitorul, deopotrivă, par a fi suspendate pentru o clipă în acest prezent din care, cu destulă şansă, noi cei care ne aflăm aici, facem parte.

În seara aceasta ne întoarcem pentru o clipă în timp pentru a recupera, odată cu figura celebrului tenor Joseph Schmidt, valorile care au contribuit la naşterea spaţiului cultural bucovinean. Într-un prezent dominat de singura certitudine care este Incertitudinea, credem că împăcarea cu trecutul devine necesară şi dătătoare de sens pentru cei ce vor urma.

În seara aceasta călătorim în viitor pentru a vedea pentru o clipă starea generaţiilor viitoare şi pentru a cântări dacă efortul de a le construi un univers cu multiple valori este necesar şi oportun, dacă oferirea de modele culturale mai poate sădi în cei ce vor urma mândria de a fi bucovinean.

Noi, cei din Universitatea „Ştefan cel Mare” din Suceava, considerăm că, prin zămislirea acestui nou lăcaş de cultură, facem un pas important în acest sens.

Această casă a muzicii şi a teatrului a fost construită cu speranţa că, aceia care îi vor trece pragul, fie în calitate de protagonişti ai scenei, fie în cea de public, vor găsi în activităţile artistice punctul de sprijin necesar unei dezvoltări profesionale şi spirituale în acord cu vremurile ce vor veni”.

De-a lungul anilor, acest spațiu a devenit un important centru cultural al universității și al urbei, găzduind atât reprezentații ale studenților Universității „Ștefan cel Mare” din Suceava, ai Universității de Arte „George Enescu” din Iași, cât și concerte și spectacole susținute de artiști consacrați, precum Anca Parghel, Bogdan Ota, Horațiu Mălăele ș.a. Tot aici s-au desfășurat și evenimente de anvergură națională, printre care Olimpiada Națională de Creativitate Științifică.

Sala poartă numele artistului Joseph Schmidt (4 martie 1904 – 16 noiembrie 1942), celebru tenor și actor din România interbelică. S-a născut în satul Davideni (astăzi Davydivka), situat în districtul Storojineț din Ducatul Bucovinei, ca supus al Imperiului Austro-Ungar. După unirea Bucovinei cu Regatul României a devenit cetățean român și, chiar dacă, marea parte a vieții sale artistice s-a desfășurat în Germania, a revenit în țară pentru a efectua serviciul militar.

Deși, ca și în cazul multor familii evreiești din Bucovina, limbile de acasă erau germana și idiș, Joseph Schmidt a învățat și a vorbit fluent ebraica, româna, franceza și engleza. Primele sale experiențe muzicale le-a avut ca băiat alto în corul Sinagogii din Cernăuți, unde talentul său vocal a fost remarcat rapid. La doar 20 de ani, în 1924, a susținut primul său recital solo în capitala Bucovinei, interpretând atât arii celebre din Verdi, Puccini, Rossini și Bizet, cât și cântece evreiești tradiționale, dar și balade românești. Statura sa de doar 1,54 m l-a împiedicat să cânte pe scenă, însă talentul lui de tenor l-a făcut un cunoscut interpret la diverse posturi de radio și un îndrăgit actor invitat în diverse filme turnate în germană sau engleză. Instalarea nazismului în Germania l-a determinat să plece, în 1934, în Palestina, evoluând ulterior pe marile scene din Statele Unite, Belgia, Olanda, Finlanda, unde s-a bucurat de popularitate imensă. În acești ani, Joseph Schmidt a evoluat triumfator în cadrul unor concerte organizate în București, Sofia, Atena, Istanbul, Ierusalim etc.

În contextul zbuciumat al celui de-al Doilea Război Mondial, Joseph Schmidt a avut ghinionul să i se fure identitatea de o altă persoană și a fost refuzat la îmbarcarea pe nava care se îndrepta spre Statele Unite. În cele din urmă, Joseph a ajuns în Elveția, unde a fost internat într-un lagăr de refugiați din Gyrenbad, în apropiere de Zürich. Tratamentele medicale inadecvate și condițiile grele de trai i-au deteriorat starea de sănătate. A murit prematur, în urma unui atac de cord, pe 16 noiembrie 1942, la doar 38 de ani.

Memoria celui supranumit „Privighetoarea din Cernăuți” sau „Caruso al evreilor” este înveșnicită în denumiri atribuite unor piețe, străzi, instituții sau prin montarea unor plăci comemorative în Austria, Germania, Israel și Ucraina.